plutea deasupra tuturor , nici lui nu’i venea sa creada , dar plutea. metropola era sub el , un punct negru cu cateva sclipiri , cateva linii trasate minuscul pe suprafata deja minuscula a punctului negru. se simtea asa bine , numai euforia ii dansa in vene , ducandu’l intr’o stare de somnolenta profunda , visare , bucurie , somnolenta…deodata simte cum cade , cade spre pamant! parea ca acea cazatura dura o vesnicie , de ore si ore si ore senzatia de frica ii umple sufletul inlocuind euforia si fericirea cu teroare.vede cum punctul de intuneric se mareste transformandu’se in patrate , care la randu lor se transformau in forme. a cazut prin acoperisul uneia din formele intunecate si sa oprit.socul cazaturii nu a fost mare , a cazut pe un scaun de birou foarte confortabil asezat in fata unui calculator cu ceva tabele pe ecran umplute cu cifre.iar adormise la locul de munca. se uita la ceas, ora 2 fix. orele suplimentare incepusera la 18 , el nu a facut nimic decat sa doarma. seful il va omori… daca nu termina proiectul pana dimineata cu siguranta va fi concediat…avea o migrena teribila iar spatele il durea de moarte , parca ceva din vis a fost real , insa din toata fericirea a ramas doar consecinta visarii , durerea.
se holbeaza putin la monitor , incercand sa desluseasca limbajul cifrat din tabele , insa durerea de cap il face sa renunte la munca.isi pune paltonul pe el si o ia plictisit spre iesire , deschide usa , iese din birou si incuie usa.o ia spre lift , vechiul lift cu usi din fier forjat , singurul lucru vechi ramas din trecut din intregul bloc de birouri , poate cel mai vechi din oras. cladirea avea si lifturi noi si rapide , insa lui Charlie ii placea liftul antic ce scartaia cand il punea in functiune.asteapta rabdator ca acul liftului sa indice nivelul 0 , parterul , apoi iese din cabina liftului , isi continua mersul plictisit pana la iesirea din cladire.isi cauta nervos masina prin parcarea ce parea ca nu se mai termina , nu isi mai amintea unde a parcat’o iar migrena nu il ajuta cu nimic.
isi gaseste intr’un final masina intr’un colt ascuns si intunecat , sub un copac ce ii dadea fiori pe sira spinarii.noaptea parea ca rade diabolic iar ziua nodurile crangilor parca isi schimbau pozitia schitand un zambet.isi sterge repede gandurile macabre din minte si deschide portiera , incearca sa intre cat mai repede gandindu’se ca arborele il poate sfarteca in orice moment.porneste masina si o ia spre casa.durerea de cap devena din ce in ce mai enervanta.pune frana , semaforul era pe rosu.se uita in stanga , nu era nimic , in dreapta , nu era nimic.ar trece pe rosu dar totusi nu.e indecis , migrena e terorizanta , simte cum ceva ii sfasie capul. simte o durere insuportabila in cap ce parca vrea sa iasa afara.sa treaca pe rosu sau sa nu treaca? sa se intoarca la birou sa’si termine proiectul sau sa nu se intoarca? sa aleaga sa fie concediat sau sa nu fie concediat ? sa duca o viata libera sau una organizata?atatea decizii de luat , atata indecizie.o parte din el ii spune ceva , cealalta parte ii spune exact opusul. nu suporta durerea , se apuca de parul din cap si trage cu putere de el.capul ii explodeaza de durere!simte cum craniul ii crapa fix in dreptul fruntii.toata durerea dispare insa aude cum ii trosneste craniul. se uita in oglinda retrovizoare si vede cum o mica linie rosie se mareste fix in mijlocul fruntii , impartindu’i capul fix in doua parti.nu e speriat , e calm , nu mai are nici o grija , resimte starea de euforie din visul de adineauri , este asa fericit … din crapatura din cap ies doi Charlie.se uita mirati unul la altul.in acelasi timp , unuia din ei i se ridica colturile gurii intr’un zambet , iar celalalt se incrunta.sentimentele lui Charlie se impartisera in doua , rele si bune.cei doi Charlie se transforma in ceata si ies usor din masina. semaforul se face verde insa nu e nimeni in masina…